Povestea asta se intampla acum mai multi ani, inainte sa arda cabana Malaiesti. Coborasem de la Malaiesti prin Pichetul Rosu si ne indreptam spre Cabana Izvoarelor. Fusesera cateva zile de vis la cabana, cu cantece la chitara, foc de tabara si distractie cat cuprinde. In ziua respectiva ar fi trebuit sa ajungem acasa, dar timpul trecuse parca prea repede si ragazul scurs in inima muntelui nu fusese in stare sa ne stinga dorul din suflete, ba doar il atatase si mai mult. Asa ca am luat o decizie spontanta si ne-am hotarat "sa o scurtam" pe la Omu, prin varful Bucsoiu. E adevarat ca indicatorul semnala traseu interzis iarna, dar nu era chiar iarna, era o toamna tarzie, cu valuri galbene de foc mocnit in frunzele copacilor, si cu iarba uscata in care dormita caldura verii.
Nimic din vremea de afara nu prevestea urgia ce avea sa vina. Dupa vreo ora de urcat cerul s-a intunecat brusc. O ceata densa si laptoasa a inceput sa se ridice de undeva de sub noi, blocandu-ne complet vederea asupra vaii. Sus, varful se vedea la fel de calm si linistit ca si inainte. Prinsi intre doua sisteme climatice, intre iarna si vara. Ceata se ridica amenintator. In plus, drumul parea dintr-o data presarat de cruci ca un camp de razboi. Daca la primele mai glumeam cu rasete false, "Hai mai, nu ziceai ca ai vrea sa nu mai pleci de pe munte, uite asa ca Domnu 1920-1973, aici de fata", in curand nimeni n-a mai zis nimic. Mergeam in tacere si nu prea eram in apele noastre.
Brusc timpul s-a dat pe fast forward. Urcam mai repede, din ce in ce mai repede, cu inima batand sincopat. Norii de sub noi au inceput sa fiarba, cutremurati de fulgere. Pana cand, in final, furtuna ne-a prins. Daca intindeai mana in fata, nu iti mai vedeai degetele.
La un moment dat am realizat ca sunt singura. Si ca habar nu am unde sunt. Nu mai vazusem nici un indicator de multa vreme iar drumul devenise aproape vertical. Panica a erupt in mine ca un vulcan. Simteam ca nu mai pot sa ma misc. M-am lipit de pamant si am lasat ploaia sa curga peste mine. Nu stiu cat am stat asa, dar frigul m-a facut sa ma misc din nou. Urcam haotic, mai mult pe pipaite. La un moment dat mi s-a parut ca aud un strigat. Ceata a lasat o secunda sa de distinga o forma umana si vantul mi-a adus strigatele la urechi sub forma unei soapte infundate: "Nu pe acolo..." Am schimbat drumul si am inceput sa urc catre persoana din fata mea. Speram sa fie unul dintre prietenii mei, dar cand am ajuns langa el, am vazut ca era un baiat, pe la vreo 20 de ani, foarte slab. Era imbracat cu o geaca veche de fas, cum se purtau prin anii '70 si cu o pereche de blugi. A asteptat pana am ajuns in dreptul lui si apoi a pornit, fara sa zica vreun cuvant, iar eu mergeam in spatele lui. Nu era timp de vorbe. Ajunsesem la cumpana dintre Valea rea si Valea malaiesti, furtuna se linistise iar, doar cateva spasme ale vantului dezgoleau pentru cateva clipe prapastiile fioroase care se cascau de ambele parti. Ceata groasa care se ridica in fuioare crea un sentiment ireal. Faceam echilibristica pe coasta unui nor.
Cand am ajuns in final aproape de cabana Omu simteam ca am venit din alta lume. Nu va mai spun ce bucurie a fost cand mi-am regasit prietenii, care deja ma dadusera disparuta. Toti vorbeau unul peste altul: "Erai in fata mea", "Nu te-am mai vazut la un moment dat", "am crezut ca ai ramas cu grupul din urma", "Cum ai ajuns?" dar cand m-am intors sa ma uit dupa calauza mea, dar nu mai era nimeni. In ziua aceea nu au fost accidente pe munte.
duminică, 22 mai 2011
Dorintsa irealizabila
Rhea nu avea decat 13 ani si o dorinta nebuna...sa poata face vraji.era prietenoasa si toata lumea o iubea,iar ea ii iubea pe toti.locuia cu mama si cu tatal ei si de curand cu noul ei fratior,care abia se nascuse.era foarte fericita.intr-o zi fata s-a dus in pod sa caute niste lucruri vechi de-ale bunicii,dar la un moment dat s-a impiedicat de o scandura scoasa.cad s-a uitat mai bine,Rhea a vazut ca scandura iesea de tot si sub ea era ceva...ca o carte.a scos-o.era o carte mica,de buzunar,cu coperta neagra si cu inscriptii aurii.la inceput,nu a putut vedea ce scrie,nu descifra,dar fiind curioasa a luat-o cu ea in camera.dupa ce a coborat,fata s-a dus in camera ei.din senin afara a inceput sa tone si sa fulgere si o furtuna a inceput sa cada de nicaieri.fata steatea la geam si se uita cum ploua,uitand cu totul de carte.la un moment dat,un fulger a lovit casa de langa lac...casa despre care se spunea ca e bantuita,dar nu a patit nimic.uimita Rhea a alergat jos sa-i spuna mamei ei ce a vazut,dar aceasta parca era in transa...a alergat in camera ei si s-a asezat pe pat si a scos carticica..era frumoasa,dar greu de descifrat.intr-un final a reusit sa inteleaga ce scria la inceput:"dragei mele Eloise,pe care am iubit-o cu toata puterea mea si pe care m-am bucurat enorm sa o vad moarta...ucigand-o cu propriile-mi maini...o sa-ti trimit cunostiinte curand,draga mea!"Rhea nu stia ce insemna asta,dar ii placea cum suna.s-a apucat sa o citeasca si a constatat ca era un fel de jurnal al unui criminal,dar nu-i stia numele.cartea o incanta si desi la inceput ii fusese greu sa inteleaga ce scria in ea,mai tarziu a inceput sa inteleaga totul.citea fara incetare,dar nu spusese nimanui despre ea.a citit-o si a rascitit-o si de fiecare data descoperea ceva nou...de fiecare data intelegea mai multe.intr-un paragraf scria ca Eloise si familia ei traisera in casa de langa lac si ca drept dovada in nisa de sub patul de la etaj se afla un colier cu piatra neagra,care-i apartinuse bunicii Eloisei.curioasa din fire,Rhea s-a hotarat sa vada daca-i adevarat ce scria acolo,si,intr-o zi in care mama ei nu era acasa,a pleca la casa de langa lac.spre surprinderea ei,usa de la intrare era deschisa,asa ca a intrat.totul era prafuit si acoperit de cearceafuri albe.un ceas de perete mai functiona inca...dar cum era posibil?in aea casa nu mai locuise nimeni de zeci de ani...poate chiar sute.dar acum...alta era intrebarea...de ce nu fusese demolata?si de ce nu mai locuia nimeni acolo?Rhea era confuza...dar totusi...si-a adus aminte de colier si s-a dus sus.a fost foarte surprinsa cand a gasit colierul...era exact acolo...exact asa cum scria in carte...era identic.Rhea l-a admirat...apoi si l-a pus la gat.din nou,o furtuna puternica s-a starnit de nicaieri si fulgerele loveau peste tot.dintr-o data,in fata fetei s-a materializat ceva...o alta fetita,care parea de varsta ei...Rheei nu-i venea sa creda1de unde aparuse si ea?cine era?fata a devenit tot mai vizibila,pana a ajus un om ca toti ceilalti.Rhea era ingrozita...niciodata nu mai vazuse asa ceva.fata ii zambea si i-a intins mana.i-a spusca o cheama Eloise si ca este spiritul fetei ce fusese ucisa in acea casa.Rhaea a tipat si apoi a lesinat.cand s-a trezit era acasa in camera ei.nu stia ce se intampla,nici unde e...mama ei era langa ea si i-a spus ca a gasit-o la usa de la intrare,lesinata.Rhea a vrut sa intrebe de carte,de colier...de Eloise,dar mama ei a pus-o sa stea in pat linistita.fata era confuza...ce vazuse oare?a bagat mana in buzunarul rochitei si a gasit cartea si...colierul.si l-a pus la gat si parea ca nu se intampla nimic.apoi,totul s-a intunecat dintr-o data,usa s-a trantit si s-a incuiat.lucrurile au inceput sa se invarta prin camera si Rhea a tipat.parea ca nimani nu o aude,in afara de fetita care a aparut in camera.era sinistra.un ochi ii iesea din orbita,atarnandu-i si balanganindu-se.in mana dreapta avea un cutit cu lama lata din care curgea sange....sange proaspat.in mana stanga...avea ceva din cae curgea sange de asemenea...era Rita-catelusa Rheei.Rhea tipa din toate puterile,dar nimani nu o ajuta...nimeni.Eloise a venit spre ea.a aruncat-o pe Rita intr-un colt si a indreptat cutitul spre Rhea.apoi...ca un fum negru s-a apropiat de fata Rheei si....a inceput sa se strecoare inauntrul ei.de acum,Rhea nu mai era Rhea...era un spirit malefic inauntrul ei si o controla...in camera s-a facut din nou lumina si totul a revenit la normal...cat mai putea fi normal...totul pare ca si inainte....diferenta era ca ochii Rheei straluceau diavoleste si ea nu mai era fata de dinainte...era alta.calvarul a inceput pt cei din jurul ei.Rhea se schimbase.nu mai radea,nu mai iubea,nu se mai distra.tot ce facea era sa tipe la toti,sa le spuna cat ii uraste,sa stea inchisa in camera ei...mama ei a vazut ca nu are ce sa-i faca si a lasat-o in pace.s-a concentrat mai mul asupra sotului ei,a copilului nou-nascut si a serviciului.nimeni nu mai statea in preajma Rheei,toti o ocoleau.intr-o zi,un coleg de scoala a facut o gluma cu ea.fata s-a suparat atat de tare,incat ochii au incepu sa ii se coloreze in galben si parca aruncau vapai in jur.toi s-au speriat si au plecat,lasand-o pe fata singura.dupa cateva zile de la incident,baiatul a suferit un acident...o masina a trecut peste el,facandu-l literalmente una cu pamantul.Rhea era mai retrasa ca oricand.nu mai vorbe cu nimeni si ura pe toata lumea.atunci a inceput Eloise sa simta pentru prima data nevoia sa ucida.nu stia cum si de ce..stia doar ac trebuie sa ucida!a inceput cu oameni vagabonzi,carora le taia gatul,ii injunghia de zeci de ori sau ii mutila pana ii lasa fara suflare...nimani nu stia cine e faptasul crimelor sau de ce le comitea...nici macar Rhea.dupa ce s-a saturat de macelarit oameni necunoscuti,Eloise o forta pe Rhea sa ucida apropiati de-ai ei,rude sau prieteni.fata o asculta,se supunea,dar fara sa stie ce face.era de o cruzime rara,dar Eloise era incantata.credea ca in felul acela se razbuna pe tatal ei,cae fusese atat de rau cu ea si care o ucisese fara mila.vroia sa-i omoare si ea pe toti,cu tot atata cruzime...sa simta si ei ce a simtit ea...ii facea placere,o innebunea,adora sa ucida.de sute de ani ademenea ficare copil din familiile care se mutau in casa vecina cu casa de langa lac,le poseda trupurile si ucidea...era incantata.de data asta victima era Rhea.dintre toti,pe ea o iubea cel mai mult,ea ii rezistase si ii adapostise sufletul cel mai mult.cu ea se putea juca cel mai usor.intr-o zi...s-a hotarat ca s-a saturat si de Rhea.era obosita si vroia sa doarma,asa ca s-a hotarat sa scape de ea,dar nu inainte de a mai ucide pt ultima oara...deocamdata.era noapte si totul era linistit in jur...prea linistit.Rhea s-a trezit din somn si s-a dus la bucatarie...cutitul stralucea in mana ei...era minunat.copilul dorme linistit in patutul lui..arata asa hidos.era prea mic si prea finut.Eloise il ura...a ridicat cutitul si i-a taiat capul...ce frumos curgea sangele...ce frumos era.mai ca-i venea sa tipe de bucurie...dar nu-si permitea,nu inainte de a termina ce avea de facut.a facut corpul copilului bucatele mici si apoi la dezmembrat,punandu-i capul in locul picioarelor...fericita s-a indreptat sre dormitorul parintilor.si-a facut treaba repede,fara alte artificii…mamei i-a infipt vatraiul in gat,dupa care i-a despicat pieptul scotandu-I inima pe care i-a pus-o acesteia in mana…tatalui i-a facut mai ult rau,torturandu-l fara mila.prima data,i-a taiat degetele de la mani.acesta s-a trezit tipand,dar fara sa poata face nimic impotriva fetitei nemiloase.aceasta il tintuia la pamant ranindu-l din ce in ce mai mult,pana cand intr-un final a murit…a luat trupul lui si l-a asezat peste cel al femeii facandu-l sa stea in asa fel incat sa para ca el i-a scos inima…era atat de vesela.a inceput sa cante si sa danseze.Rhea era epuizta,dar Eloise nici nu baga de seama.intr-un final,observand ca Rhea era prea obosita a iesit din corpul ei,nu inainte de a-I face sa explodeze toate venele din corp.fata a murit in chinuri groaznice…Eloise a plecat sa-si astepte urmatoarea victima…pe moment era multumita.nici pana in present lumea nu a inteles ce s-a intamplat in acea casa.dupa 35de ani,casa a fost cumparata de o familie cu 4 copii….era timpul ca Eloise sa se trezeasca din nou… :>
Papusa demonica
demool,foarte demoolt,intro zi cu ploie pe cand soarele scapata spre apus 2 fete pe nume binca shy ina lasate de parinti singure acasa sau apucat de joaka. casa era destul de mare fetele aveau unde sa se alerge, fiindca erau amandoua incapatanate fetele au intrat in camera "interzisa", aceasta camera avea un balcon foarte periculos daca picai de acolo nu mai puteai fi salvat casa fiind de pe timpul razboiului. fetele sau gandit k se pot juka in acea camera fara sa se candeasca la consecinte. in aceea camera se afla o papusa foarte frumoasa,dar demonica, binca a luato si nu dorea sa io dea nici un moment surori sale ina fiind mai rautacioasa a incepoota sa o impinga pe sora ei,acestea sau apropiat de acel balcon negandind ce sar putea intampla binca a impinso pe ina,aceasta sa agatat de o margine iar sora ei se uita la,dar dak se ducea sa o ajute pe sora ai ar fi pierdut papusa astfel ina ramasa fara puteri a cazut. auzindui tipatul neajutorat binca sa speriat shy a facut o criza. dupa multi ani binca sia revenit dar memoria ei nu aceasta sa casatorit shy impreuna cu sotul s-au mutat chiar in casa parintilor(acestia murise in aceiasi seara cu ina intr-un accident de masina). Chiar din prima seara in care binca a venit in aceea casa ea a fost chinuita de spiritul surori sale,cand se ducea la toaleta prima oara cand se uita in oglinda o vedea pe ina care ii spunea "De ce soro? de ce?" binca sa dus sa ii faca sotului ei o cafea dar mestecand in ea simptea cum cineva o strangula cu nijte maini micutze, iar in alta zi cum primea lovituri grele cu papusisotul binca a hotarat sa se muta aja k a doua zi vor pleca dar mai era o noapte lunca pana la rasaritul soarelui
dar......aceea noapte sa intamplat
binca a fost ucisa de catre sora ei shy aceea papusa demonica pe care ea a aleso in locul surori ei..."
dar......aceea noapte sa intamplat
binca a fost ucisa de catre sora ei shy aceea papusa demonica pe care ea a aleso in locul surori ei..."
Blestemul conacului Rosenberg
Intr-o zi din decembrie 1980, intr-un cartier din Chicago, trei baieti, Steward, Alex si Nick, impreuna cu cea mai buna prietena a lor, Grace, se hotarasc sa mearga in conacul parasit de langa iazul in apropierea caruia locuiesc..
Se spune ca acesta ar data inca din anul 1701, fiind locuit 15 ani la rand, dupa care nu s-a mai stiut nimic cum ca ar fi inca locuit, deoarece era darapanat si foarte vechi si nimeni nu indraznea sa il renoveze.Toti oamenii de acolo se fereau sa treaca prin fata conacului, deoarece se spunea ca acolo a fost demult , pe acele pamanturi ‘’blestemate’’, un centru pentru copiii orfani, care ar fi luat foc nu se stie din ce motiv…Oamenii ce locuiesc in apropierea conacului spun ca, deseori, in noapte,se aud rasete a mii de copii din interiorul conacului si voci stranii sau rasete diabolice, altii spun ca se vede de la ferestrele vechi ale balcoanelor inguste care stau sa cada, lumini care se aprind si se sting, desi nu exista niciun mijloc de electricitate in conac..altii mai spun ca in curtea vesnic intunecata si sinistra a conacului ar fi fost ingropate persoane vii de acolo, se mai spune ca ar fi avut loc mii de crime, violuri si sinucideri, dar niciodata pana acum nu si-au gasit autorul si au ramas un mister….oare va putea cineva vreodata sa dezlege misterul ‘’conacului bantuit’’ din Chicago?.....
Vineri,21 decembrie, 1980, ora 00:02. Cei patru prieteni verifica in fata casei lui Steward sa nu le lipseasca ceva:lanterne, aparate de fotografiat ..Apoi, acestia se indreapta spre dezastru….copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo..aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei…ii considerau lasi..In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern..Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau norii…Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta,se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi …o lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde , prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii..intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr`o bezna de nedescris..nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani….
-Haideti, ce, deja v-a cuprins teama?Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta!..spunea Nick, care si el tremura foarte tare..
Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte..cei patru sunt cuprinsi de spaima , dar se uita atent…
-Leaganul acela….cineva se leagana in el!spuse Alex, cu o voce tremurata si ingrozit de ce vedea
-Dar nu e nimeni in leagan..poate e vantul….of, ce fricos esti, spunse Steward, care si el tremura de frica
-Hai sa mergem!propune Nick
-O clipa, eu nu merg nicaieri…:-s..recunosc ca mi`e frica, prefer sa raman acasa, sa dorm..
Nick il trase de maneca, spunandu-i:-Doar nu vrei sa le spun tuturor cat de frica iti e si ca ai fugit la mami de frica unor fantome idioate..nick incepuse sa rada cu rautate. Alex, neavand de ales, li se alaturase si incepura a pasi pe scarile abrupte, luminate slab de lanterna veche a lui Steward.La fiecare pas in fata simteai ca poti sa cazi in curand, iar scarile scoteau un zgomot infiorator atunci cand paseai pe ele..Tuturor le e frica desi nu vor sa recunoasca..Nick facuse un pas gresit, si o scandura se rupsese…l-a speriat de moarte zgomotul facut de ruptura scandurii!!
-Aveti grija pe unde calcati!..spuse Grace, care ar fi vrut sa se afle acasa, la caldura, dardaind de frig..
Temperatura se racea cu fiecare pas facut in fata, simteai ca poti ingheta in orice moment..sau oare doar spaima uriasa era de vina?................
Usa veche de lemn fu deschisa, iar, in orice coltisor se aflau panze de paianjen..Inauntru era o imagine de nedescris…o camera imensa…podeaua era pe jumatate rupta, unele ferestre nu aveau geamuri, ale caror cioburi erau imprastiate prin camera, la fiecare pas erau picaturi de sange, care parea proaspat, si asta ii speria pe copii!....tavanul statea sa cada in orice clipa, prin rupturi vazantu-se camera de la etaj..intr-un colt se afla un pian foarte vechi..aici, jos nu era mai nimic de vazut, asa ca copiii nu se speriasera foarte tare, de cat din pricina sangelui de pe podea.
-Atingeti si voi pianul asta!Cat praf…….,spuse Steward, care atinsese doar cu varful degetului pianul prafuit.
Copiii urcara la etaj..
-Un fleac!!nu-I nimic aici!spuse Nick care incepu sa rada..
Un zgomot puternic se auzi, parca din apropierea lor, dar nu se stia de unde..
-Se pare ca cineva vrea sa te contrazica…spuse Grace inspaimantata….
Erau vreo 30 de scari inguste si abrupte de urcat..cu fiecare pas, praful de pe ele se raspandea in aer…Cand ajunsera sus, dintr-o data ajunsera sa simta o tenisune foarte puternica in aer…ceva iti taia respiratia..era ceva foarte puternic si nu se stia ce..facura un pas si se auzira mai multe voci de oameni care pareau ca se cearta..vocile se auzeau de nicaieri, si din ce in ce mai tare…incercara sa paseasca usor sis a vada de unde venea zgomotul dar nu-si dadeau seama ca era in zadar..erau din ce in ce mai inspaimantati si regretau ca au pasit in acel conac, despre care se convingeau ca zvonurile erau adevarate, iar asta ii speria foarte tare!..’’oamenii’’ incetara sa se certe, iar ei hotarara sa se imparta cate doi si sa porneasca pe unde vor..Steward pleca cu Alex, iar Nick, cu Grace..primii intrara intr-o incapere din dreapta, la capatul scarilor..simtira ca cineva ii atingea pe umeri…se facuse din ce in ce mai frig, dar mergeau mai departe…era foarte ciudat..la un pas era foarte cald, simteai ca te sufoci, iar la altul, era un frig de inghetai pe loc.Intr-un colt se aflau nicte scari ciudate care se terminau in perete..nu-si aveau rostul acolo…parea sa fie un pasaj, era o crapatura la capatul scarilor..cei doi urcara, spargand peretele cu un ciocan pe care il aveau la indemana.. cand intrara acolo era o camera ciudata, care iti dadea impresia ca te aflii intr-un cavou..in stanga, o oglinda bizara in care nici nu se vedea, deoarece era foarte prafuita.Steward o stersese cu tricoul sau si o aseza la loc, rezemata de perete.Cand Alex se uita in ea, vazu…………….o umbra care trecu prin spatele lui. Acesta se facuse alb ca varul..era..de necrezut!!!.cazuse pe podea, parca, fara viata..Steward, ingrijorat il intreba ce a patit, dar acesta nu putu sa raspunda, deoarece era socat de-a binelea..Steward se ridica si se uita si el in oglinda aceea ciudata.Umbra aparu din nou, mai infricosatoare ca inainte..era o silueta de femeie slaba ..doar atat reusi sa vada..imaginea sumbra il soca si pe Steward..incerca sa-si ridice prietenul de jos,care dintr-o data se uita in gol, parca vrajit de acea entitate..pentru o clipa, steward se sperie..prietenul sau nu vorbea, privea atintit spre ceva anume si nu stia spre ce, era socat si ramasese fara cuvinte.intr-o clipa isi reveni
-Ce or face Nick si Grace acum?..intreba, pastrandu-si privirea pierduta, fara a se uita la Steward..
Era ora 00:36…Nick si Grace erau la etaj, unde vazusera 2 scaune rasturnate, si incercara sa le ridice.Dintr-o data, ceva o impinsese pe Grace care atinsese scaunul, era o forta venita de nicaieri, ceva puternic, ceva nevazut!aceasta cazuse la pamant, ramanand si ea socata..In capatul camerei erau nise scari care duceau la la al treilea etaj..Acolo se auzeau ecouri, sunete infundate, rasete de copii, voci certandu-se, pasi care pareau ca se apropie din ce in ce mai mult, scartaituri de usi, mormaituri, geamate de durere…Latratul unui caine ii infricosase foarte tare.. Acestia voiau sa-I gaseasca pe ceilalti si sa plece, deoarece erau infricosati, iar acele entitati ii voiau departe de conacul Rosenberg..dar nu aveau cum sa plece fara Alex si Steward!
Ceilalti doi au mers de asemenea prin multe camere, auzisera multe zgomote si se speriasera de foarte multe ori.Iesisera printr-un corridor foarte ingust, unde patrundea lumina stranie a lunii prin ferestre..o lumina albastruie, care patrundea in aproape toata casa..la ferestre se vedeau crengile ciudate ale copacilor..uitandu-se atent, cei doi vazura pe cineva, mai degraba o umbra care sapa intr-un colt al curtii..se speriasera grozav!!deodata, vazura ca ‘’omul’’ negru disparuse ca prin minune..cei doi se simtira urmariti..se uitara in spate si nu vazura nimic..Afara incepu o furtuna puternica. Tuna si fulgera, iar in casa se auzeau plansete de copii si voci care spuneau ceva, dar nu erau intelese. Un tunet foarte puternic ii sperie asa de tare pe copii incat incepusera sa planga.Ploua cu galeata si se auzea de afara. Fulgerele patrundeau in casa si era perfect pentru fantome, care aveau sa ii sperie si mai tare in noaptea aceea..dar oare aveau sa plece vreodata de acolo?...sau vor ramane si ei blocati in conacul acela bantuit pe veci?...nu puteau sa plece din doua motive..nu-I mai gaseau pe ceilalti doi, nici macar nu stiau daca sunt in viata..si nu puteau scapa de acolo.
Toate usile pe care le deschisesera se blocasera in mod miraculous.Oare vor putea evada vreodata din acest labirint al groazei?..deasupra se vedea podul conacului, de unde se auzeau numeroase voci tipand, plangand, razand si multe altele care iti inghetau sangele in vene.
Fara sa stie, ce patru erau despartiti doar de un zid….Nick si Grace urcasera in pod, pe o scara de lemn. Acolo incepusera sa simta foarte mare tensiune.In spatele lor simteau ca se apropie cineva, ca se departeaza, se auzeau pasi apropiindu-se, departandu-se, voci urandu-le ‘’bun venit’’, copii razand, la fereastra vazura un barbat imbracat in alb care radea diabolic, disparand intr-o clipa, sange pe podea, pe pereti, usi care se inchideau si se deschideau, copii cantand,diferente de secunde de temperatura, acum era frig, acum era cald, un ansamblu de sentimente ciudate si infioratoare..deodata auzira niste pasi urcand pe scari si se speriasera de-a binelea..apoi vazura 2 umbre pe perete..erau Alex si Steward! In sfarsit se regasira!! Erau fericiti pentru asta.
-Deci?...intreba Alex
-Da, toti au avut dreptate…..conacul e bantuit..tot ce stim e ca vrem sa placam de aici dar nu avem cum!!..spuse Nick
-Usile ni se trantesc in spate si se incuie singure..nu am reusit sa iesim iar afara ploua ingrozitor..nu putem iesi pe fereastra..:-s..afirma Grace infricosata
-Eu prefer sa sar pe fereastra, in ploaie, decat sa mai raman o clipa in locul asta blestemat..
-Hei, astea-s..papusi?..se intreba Grace, uitandu-se intr-un colt al podului, unde vazu o papusa stranie, cu doi ochi in forma de X si o gura ranjita care parea ca se uita spre noi si ne urmarea…Nick incerca sa ridice papusa, dar fu si el impins de o forta nevazuta…apoi se vazu cum cineva nevazut scria pe perete un mesajlecati, inainte sa fie prea tarziu!...copiii se speriara mai tare acum…erau siguri ca acea casa chiar era bantuita si nu aveau halucinatii!! Trebuiau sa plece imediat, insa era imposibil,,incercara sa sara pe fereastra, dar ceva ii impingea inapoi..acum erau siguri ca vor ramane prizonieri acolo pentru tot restul vietii sau fantomele aveau sa puna stapanire pe sufletele lor..
Era ora 03:50 si nu au reusit sa scape din ‘’lanturile’’ conacului Rosenberg..orice speranta era pierduta pentru ei…aveau sa moara in chinuri groaznice ca si ceilalti prinsi aici..pe jos erau niste oase aruncate si intr-un colt erau, una peste alta, milioane de cranii si sange…intr-un alt colt, copiii au vazut ceva…Steward se dusese sa se uite mai bine..era o parte intunecata a podului…nu se auzeau decat rasetele obisnuite ale acelor copii morti…conacul era ca un loc de joaca, ca un parc imens pentru toti acei copii veseli, care ‘’traiau’’ printre alte spirite si se simteau bine acolo, in alta parte ar fi fost tristi…fete ranjite erau desenate pe pereti, fete triste….
-Nu-l deschid eu!!..clar!nu ma bag!!...spunea lasul de Nick, care acum dovedise o lasitate mai mare decat el…
-O s-o fac eu!..spuse Alex, curajos…
-Nu!!!esti sigur de ceea ce vrei sa faci?...il intreba Grace
-Da!!sunt foarte sigur!..spuse Alex hotarat
Nick il privea cu ciuda, era curios ce se afla in acel cosciug ciudat, dar nu voia ca Alex sa-l deschida…
Cand l-au deschis, s-au speriat de moarte!acolo se afla un cap de femeie moarta, o batrana, inca nu era putrezita, deci era desptul de proaspat ucisa…oare fantomele au facut asta?oare era o femeie la fel de curioasa ca acei copii sa descopere acest conac??...oare asta ar fi fost si sfarsitul lor?...femeia avea parul carunt, ochii pe jumatate deschisi; din ochi ii iesea un gandac ingrozitor care se plimba pe fata ei plina de sange, desfigurata; avea 6 urme de cutit pe obrazul stang si buzele pline de sange..creierul era scos si pus langa cap, gatul nu mai era, si siroaie de sange curgeau si se prelingeau pe peretii exteriori ai cosciugului…O lumina puternica se ridica deasupra lor si le invalui trupurile, copiii ramanand fara vlaga. Un batran isi facu aparitia..Acela avea o coasa imensa in spate si si-o ridica spre ei..cei patru copii, socati, isi pierdura cunostinta in acel moment……inca patru victime ale conacului Rosenberg….lumea din oras si familiile lor nu mai stiau nimic de ei, din momentul in care au plecat, in acea noapte de iarna……..Toti se intrebara unde au disparut intr-un mod asa de misterios si straniu, dar nimeni n-a putut afla niciodata ce s-a intamplat cu ei…..a trecut mult de atunci si acum se vede, deasupra acoperisului darapanat, un liliac zburand in departari…….
THE END..
Se spune ca acesta ar data inca din anul 1701, fiind locuit 15 ani la rand, dupa care nu s-a mai stiut nimic cum ca ar fi inca locuit, deoarece era darapanat si foarte vechi si nimeni nu indraznea sa il renoveze.Toti oamenii de acolo se fereau sa treaca prin fata conacului, deoarece se spunea ca acolo a fost demult , pe acele pamanturi ‘’blestemate’’, un centru pentru copiii orfani, care ar fi luat foc nu se stie din ce motiv…Oamenii ce locuiesc in apropierea conacului spun ca, deseori, in noapte,se aud rasete a mii de copii din interiorul conacului si voci stranii sau rasete diabolice, altii spun ca se vede de la ferestrele vechi ale balcoanelor inguste care stau sa cada, lumini care se aprind si se sting, desi nu exista niciun mijloc de electricitate in conac..altii mai spun ca in curtea vesnic intunecata si sinistra a conacului ar fi fost ingropate persoane vii de acolo, se mai spune ca ar fi avut loc mii de crime, violuri si sinucideri, dar niciodata pana acum nu si-au gasit autorul si au ramas un mister….oare va putea cineva vreodata sa dezlege misterul ‘’conacului bantuit’’ din Chicago?.....
Vineri,21 decembrie, 1980, ora 00:02. Cei patru prieteni verifica in fata casei lui Steward sa nu le lipseasca ceva:lanterne, aparate de fotografiat ..Apoi, acestia se indreapta spre dezastru….copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo..aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei…ii considerau lasi..In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern..Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau norii…Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta,se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi …o lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde , prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii..intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr`o bezna de nedescris..nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani….
-Haideti, ce, deja v-a cuprins teama?Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta!..spunea Nick, care si el tremura foarte tare..
Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte..cei patru sunt cuprinsi de spaima , dar se uita atent…
-Leaganul acela….cineva se leagana in el!spuse Alex, cu o voce tremurata si ingrozit de ce vedea
-Dar nu e nimeni in leagan..poate e vantul….of, ce fricos esti, spunse Steward, care si el tremura de frica
-Hai sa mergem!propune Nick
-O clipa, eu nu merg nicaieri…:-s..recunosc ca mi`e frica, prefer sa raman acasa, sa dorm..
Nick il trase de maneca, spunandu-i:-Doar nu vrei sa le spun tuturor cat de frica iti e si ca ai fugit la mami de frica unor fantome idioate..nick incepuse sa rada cu rautate. Alex, neavand de ales, li se alaturase si incepura a pasi pe scarile abrupte, luminate slab de lanterna veche a lui Steward.La fiecare pas in fata simteai ca poti sa cazi in curand, iar scarile scoteau un zgomot infiorator atunci cand paseai pe ele..Tuturor le e frica desi nu vor sa recunoasca..Nick facuse un pas gresit, si o scandura se rupsese…l-a speriat de moarte zgomotul facut de ruptura scandurii!!
-Aveti grija pe unde calcati!..spuse Grace, care ar fi vrut sa se afle acasa, la caldura, dardaind de frig..
Temperatura se racea cu fiecare pas facut in fata, simteai ca poti ingheta in orice moment..sau oare doar spaima uriasa era de vina?................
Usa veche de lemn fu deschisa, iar, in orice coltisor se aflau panze de paianjen..Inauntru era o imagine de nedescris…o camera imensa…podeaua era pe jumatate rupta, unele ferestre nu aveau geamuri, ale caror cioburi erau imprastiate prin camera, la fiecare pas erau picaturi de sange, care parea proaspat, si asta ii speria pe copii!....tavanul statea sa cada in orice clipa, prin rupturi vazantu-se camera de la etaj..intr-un colt se afla un pian foarte vechi..aici, jos nu era mai nimic de vazut, asa ca copiii nu se speriasera foarte tare, de cat din pricina sangelui de pe podea.
-Atingeti si voi pianul asta!Cat praf…….,spuse Steward, care atinsese doar cu varful degetului pianul prafuit.
Copiii urcara la etaj..
-Un fleac!!nu-I nimic aici!spuse Nick care incepu sa rada..
Un zgomot puternic se auzi, parca din apropierea lor, dar nu se stia de unde..
-Se pare ca cineva vrea sa te contrazica…spuse Grace inspaimantata….
Erau vreo 30 de scari inguste si abrupte de urcat..cu fiecare pas, praful de pe ele se raspandea in aer…Cand ajunsera sus, dintr-o data ajunsera sa simta o tenisune foarte puternica in aer…ceva iti taia respiratia..era ceva foarte puternic si nu se stia ce..facura un pas si se auzira mai multe voci de oameni care pareau ca se cearta..vocile se auzeau de nicaieri, si din ce in ce mai tare…incercara sa paseasca usor sis a vada de unde venea zgomotul dar nu-si dadeau seama ca era in zadar..erau din ce in ce mai inspaimantati si regretau ca au pasit in acel conac, despre care se convingeau ca zvonurile erau adevarate, iar asta ii speria foarte tare!..’’oamenii’’ incetara sa se certe, iar ei hotarara sa se imparta cate doi si sa porneasca pe unde vor..Steward pleca cu Alex, iar Nick, cu Grace..primii intrara intr-o incapere din dreapta, la capatul scarilor..simtira ca cineva ii atingea pe umeri…se facuse din ce in ce mai frig, dar mergeau mai departe…era foarte ciudat..la un pas era foarte cald, simteai ca te sufoci, iar la altul, era un frig de inghetai pe loc.Intr-un colt se aflau nicte scari ciudate care se terminau in perete..nu-si aveau rostul acolo…parea sa fie un pasaj, era o crapatura la capatul scarilor..cei doi urcara, spargand peretele cu un ciocan pe care il aveau la indemana.. cand intrara acolo era o camera ciudata, care iti dadea impresia ca te aflii intr-un cavou..in stanga, o oglinda bizara in care nici nu se vedea, deoarece era foarte prafuita.Steward o stersese cu tricoul sau si o aseza la loc, rezemata de perete.Cand Alex se uita in ea, vazu…………….o umbra care trecu prin spatele lui. Acesta se facuse alb ca varul..era..de necrezut!!!.cazuse pe podea, parca, fara viata..Steward, ingrijorat il intreba ce a patit, dar acesta nu putu sa raspunda, deoarece era socat de-a binelea..Steward se ridica si se uita si el in oglinda aceea ciudata.Umbra aparu din nou, mai infricosatoare ca inainte..era o silueta de femeie slaba ..doar atat reusi sa vada..imaginea sumbra il soca si pe Steward..incerca sa-si ridice prietenul de jos,care dintr-o data se uita in gol, parca vrajit de acea entitate..pentru o clipa, steward se sperie..prietenul sau nu vorbea, privea atintit spre ceva anume si nu stia spre ce, era socat si ramasese fara cuvinte.intr-o clipa isi reveni
-Ce or face Nick si Grace acum?..intreba, pastrandu-si privirea pierduta, fara a se uita la Steward..
Era ora 00:36…Nick si Grace erau la etaj, unde vazusera 2 scaune rasturnate, si incercara sa le ridice.Dintr-o data, ceva o impinsese pe Grace care atinsese scaunul, era o forta venita de nicaieri, ceva puternic, ceva nevazut!aceasta cazuse la pamant, ramanand si ea socata..In capatul camerei erau nise scari care duceau la la al treilea etaj..Acolo se auzeau ecouri, sunete infundate, rasete de copii, voci certandu-se, pasi care pareau ca se apropie din ce in ce mai mult, scartaituri de usi, mormaituri, geamate de durere…Latratul unui caine ii infricosase foarte tare.. Acestia voiau sa-I gaseasca pe ceilalti si sa plece, deoarece erau infricosati, iar acele entitati ii voiau departe de conacul Rosenberg..dar nu aveau cum sa plece fara Alex si Steward!
Ceilalti doi au mers de asemenea prin multe camere, auzisera multe zgomote si se speriasera de foarte multe ori.Iesisera printr-un corridor foarte ingust, unde patrundea lumina stranie a lunii prin ferestre..o lumina albastruie, care patrundea in aproape toata casa..la ferestre se vedeau crengile ciudate ale copacilor..uitandu-se atent, cei doi vazura pe cineva, mai degraba o umbra care sapa intr-un colt al curtii..se speriasera grozav!!deodata, vazura ca ‘’omul’’ negru disparuse ca prin minune..cei doi se simtira urmariti..se uitara in spate si nu vazura nimic..Afara incepu o furtuna puternica. Tuna si fulgera, iar in casa se auzeau plansete de copii si voci care spuneau ceva, dar nu erau intelese. Un tunet foarte puternic ii sperie asa de tare pe copii incat incepusera sa planga.Ploua cu galeata si se auzea de afara. Fulgerele patrundeau in casa si era perfect pentru fantome, care aveau sa ii sperie si mai tare in noaptea aceea..dar oare aveau sa plece vreodata de acolo?...sau vor ramane si ei blocati in conacul acela bantuit pe veci?...nu puteau sa plece din doua motive..nu-I mai gaseau pe ceilalti doi, nici macar nu stiau daca sunt in viata..si nu puteau scapa de acolo.
Toate usile pe care le deschisesera se blocasera in mod miraculous.Oare vor putea evada vreodata din acest labirint al groazei?..deasupra se vedea podul conacului, de unde se auzeau numeroase voci tipand, plangand, razand si multe altele care iti inghetau sangele in vene.
Fara sa stie, ce patru erau despartiti doar de un zid….Nick si Grace urcasera in pod, pe o scara de lemn. Acolo incepusera sa simta foarte mare tensiune.In spatele lor simteau ca se apropie cineva, ca se departeaza, se auzeau pasi apropiindu-se, departandu-se, voci urandu-le ‘’bun venit’’, copii razand, la fereastra vazura un barbat imbracat in alb care radea diabolic, disparand intr-o clipa, sange pe podea, pe pereti, usi care se inchideau si se deschideau, copii cantand,diferente de secunde de temperatura, acum era frig, acum era cald, un ansamblu de sentimente ciudate si infioratoare..deodata auzira niste pasi urcand pe scari si se speriasera de-a binelea..apoi vazura 2 umbre pe perete..erau Alex si Steward! In sfarsit se regasira!! Erau fericiti pentru asta.
-Deci?...intreba Alex
-Da, toti au avut dreptate…..conacul e bantuit..tot ce stim e ca vrem sa placam de aici dar nu avem cum!!..spuse Nick
-Usile ni se trantesc in spate si se incuie singure..nu am reusit sa iesim iar afara ploua ingrozitor..nu putem iesi pe fereastra..:-s..afirma Grace infricosata
-Eu prefer sa sar pe fereastra, in ploaie, decat sa mai raman o clipa in locul asta blestemat..
-Hei, astea-s..papusi?..se intreba Grace, uitandu-se intr-un colt al podului, unde vazu o papusa stranie, cu doi ochi in forma de X si o gura ranjita care parea ca se uita spre noi si ne urmarea…Nick incerca sa ridice papusa, dar fu si el impins de o forta nevazuta…apoi se vazu cum cineva nevazut scria pe perete un mesajlecati, inainte sa fie prea tarziu!...copiii se speriara mai tare acum…erau siguri ca acea casa chiar era bantuita si nu aveau halucinatii!! Trebuiau sa plece imediat, insa era imposibil,,incercara sa sara pe fereastra, dar ceva ii impingea inapoi..acum erau siguri ca vor ramane prizonieri acolo pentru tot restul vietii sau fantomele aveau sa puna stapanire pe sufletele lor..
Era ora 03:50 si nu au reusit sa scape din ‘’lanturile’’ conacului Rosenberg..orice speranta era pierduta pentru ei…aveau sa moara in chinuri groaznice ca si ceilalti prinsi aici..pe jos erau niste oase aruncate si intr-un colt erau, una peste alta, milioane de cranii si sange…intr-un alt colt, copiii au vazut ceva…Steward se dusese sa se uite mai bine..era o parte intunecata a podului…nu se auzeau decat rasetele obisnuite ale acelor copii morti…conacul era ca un loc de joaca, ca un parc imens pentru toti acei copii veseli, care ‘’traiau’’ printre alte spirite si se simteau bine acolo, in alta parte ar fi fost tristi…fete ranjite erau desenate pe pereti, fete triste….
-Nu-l deschid eu!!..clar!nu ma bag!!...spunea lasul de Nick, care acum dovedise o lasitate mai mare decat el…
-O s-o fac eu!..spuse Alex, curajos…
-Nu!!!esti sigur de ceea ce vrei sa faci?...il intreba Grace
-Da!!sunt foarte sigur!..spuse Alex hotarat
Nick il privea cu ciuda, era curios ce se afla in acel cosciug ciudat, dar nu voia ca Alex sa-l deschida…
Cand l-au deschis, s-au speriat de moarte!acolo se afla un cap de femeie moarta, o batrana, inca nu era putrezita, deci era desptul de proaspat ucisa…oare fantomele au facut asta?oare era o femeie la fel de curioasa ca acei copii sa descopere acest conac??...oare asta ar fi fost si sfarsitul lor?...femeia avea parul carunt, ochii pe jumatate deschisi; din ochi ii iesea un gandac ingrozitor care se plimba pe fata ei plina de sange, desfigurata; avea 6 urme de cutit pe obrazul stang si buzele pline de sange..creierul era scos si pus langa cap, gatul nu mai era, si siroaie de sange curgeau si se prelingeau pe peretii exteriori ai cosciugului…O lumina puternica se ridica deasupra lor si le invalui trupurile, copiii ramanand fara vlaga. Un batran isi facu aparitia..Acela avea o coasa imensa in spate si si-o ridica spre ei..cei patru copii, socati, isi pierdura cunostinta in acel moment……inca patru victime ale conacului Rosenberg….lumea din oras si familiile lor nu mai stiau nimic de ei, din momentul in care au plecat, in acea noapte de iarna……..Toti se intrebara unde au disparut intr-un mod asa de misterios si straniu, dar nimeni n-a putut afla niciodata ce s-a intamplat cu ei…..a trecut mult de atunci si acum se vede, deasupra acoperisului darapanat, un liliac zburand in departari…….
THE END..
Fantoma din casa
Intr-o noapte ,o fata pe nume Laria a trebuit sa ramana singura acasa,parintii ei fiind plecati la prieteni pentru a sarbatori aniversarea unui amic.
Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa.Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele ,cum de fel, ea era o persoana bine dispusa.
Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi ,se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. . Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara ,facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator. Fata speriata s-a dus sa inchida geamul si cand l-a inchis de el s-a lipit o fata ciudata. Chipul fetei era alb ca varul iar ea radea diabolic uitandu-se drept in ochii infricosati si tulburati ai Lariei si fortand incuietoarea geamului.Laria a tipat de spaima si s-a ascuns sub patura tremurand si murmurand:’’Pleaca!’’, ‘’Pleaca!’’. Insa fata de la geam a auzit-o si a inceput sa vorbeasca pe un ton diabolic:’’Nu voi pleca!’’,’’Ha ha ha!’’. Cuvintele fetei rasunau in urechea Lariei. Dintr-o data bataile se oprira si in casa se asternu o liniste de mormant. Insa linistea trecu ca o clipa si deodata pasi se auzira urcand spre etaj. Laria stia ca fata vine dupa ea si s-a dus si si-a incuiat usa camerei. Pasii se auzeau din ce in ce mai aproape si cu fiecare pas frica din inima Lariei crestea si crestea………….. Cand pasii au ajuns in dreptul dormitorului Lariei , s-au oprit si o secunda mai incolo clanta incepu sa se miste cu multa forta. Inca o smucire a clantei……………Usa se deschide!O mana alba o impinge si scartaitul tulbura inima Lariei. Din pragul usii apare o silueta alba cu un par negru , ochi rautaciosi si zambet infiorator. Se apropie de patul Lariei si trase plapuma de pe fata impietrita de frica.Laria simtea cum mainile reci ale fetei o strangeau de gat incet , incet…….Dupa o clipa de gandire Laria se ridica iar chipul fetei era plin de sange si acum era si mai infiorator dar Laria , cuprinsa toata de un fior, a reusit sa isi adune curajul si a trecut prin fata diabolica. Atunci Laria si-a dat seama ca fata era o fantoma dar nu a stat sa vada ce se intampla si a luat-o la fuga prin holul intunecat al casei . In camerile in care intra vedea chipul groaznic al fantomei si cum intindea mana alba sa o apuce .Cand se uita in oglida fantoma o urmarea si cand sa o prinda, Laria reusea sa scape.In spatele ei parca simtea degetele fantomei reci incercand din rasputeri sa o prinda . Cand Laria a ajuns la scari,vrand sa iasa din casa,s-a impiedicat de o treapta si a cazut. Incerca sa se ridice cat mai repede ,in ciuda loviturii, dar a fost prea tarziu . Fantoma o prinse de glezna si o strangea din ce in ce mai tare. Victima urla de durere si cu ultimele puteri a incercat sa se elibereze din stransoare.Cand a ajuns la usa era incuiata iar cheile erau la etaj .Disperata, Laria a alergat spre bucatarie incercand sa ia ceva cu care sa se apere. Din sertar a luat un cutit si l-a indreptat spre fantoma..Cand fantoma a mai facut un pas fata a aruncat cutitul catre ea .Cutitul trecu prin fantoma si aceasta s-a ridicat in aer si a inceput sa rada diabolic deasupra fetei care lesinase.Dintr-o data usa se deschise si parintii Lariei au venit . Fantoma a disparut si parintii si-au gasit fata lesinata.Acestia au stropit-o cu apa iar ea si-a revenit.Laria a vrut sa spuna ce s-a intamplat dar a vazut fantoma la geam si a tacut..Laria a spus ca a avut doar un cosmar si s-a dus sa se culce desi nu a putut dormi deloc. Fantoma numai revenise.In urmatoarea zi Laria s-a dus la scoala si i-a povestit prietenei ei ce se intampla.Cele doua fete au hotarat sa se intalneaca la casa Lariei si sa alunge fantoma.Cand au ajuns s-au dus in dormitorul ei sa se joace, asteptand fantoma.Parintii Lariei dormeau inca dupa o zi grea de munca si petrecerea amicului lor.Cand orologiul batu miezul noptii rasul diabolic al fantomei se auzi din nou. Fetele erau precaute ,una statea la geam si cealalta la usa insa nimeni si nimic nu dadu semne ca ar vrea sa intre.Deodata usa sifonierului Lariei se deschise cu putere iar glasurile fetelor erau impietrite de frica.Fantoma se vazu in sifonier cu acelasi chip groaznic.Fantoma se ridica in aer si intra in prietena Lariei ,posedand-o.Laria era speriata de moarte si deodata a vazut cum chipul prietenei ei se schimba , se face palid si plin de sange iar mainile se fac albe si reci ,ca ale fantomei.Fantoma o prinse din nou de gat pe Laria iar fata , disperata,descuie usa dormitorului si alerga in baie si se incuie acolo.Un moment a fost liniste dar dupa aceea din robinet si din cada a inceput sa tasneasca sange.Laria se sperie si iesi din baie in hol unde totul parea normal. Deodata , Laria simtii cum ii curge ceva pe umar, se uita pe tavan si isi vazu prietena moarta, agatata de tavan .Sangele ei curgea pe umarul Lariei. Laria fugi in camera parintilor ei si acestia disparusera insa fantoma aparu drept in fata Lariei cu chipul ei fioros si cu ranjetul diabolic.Laria tipa dar nimeni nu o putu auzi .Fata disperata fugi la parter dar usa era incuiata iar cheile erau la parintii ei si parintii ei nu mai erau. Laria isi lua avant si sari prin geam.Bucatile ascutite o ranira si sangele i se prelingea pe haine si pe iarba. Vazuta afara din casa,Laria incepu sa fuga si fantoma o urmarea.Cand trecea pe langa felinare, acestea palpaiau si se stingeau lasand totul in intuneric.Fata inspaimantata pana in adancul sufletului,incerca sa urle,dar ceva parca o apasa pe corzile vocale si nu putea vorbi.Alerga si alerga pana cand cazu la pamant, sfasiata de puteri.Incerca sa ridice o data privirea si sa vada fantoma dar fantoma disparuse si soarele isi arata primele raze.Atunci Laria si-a dat seama ca fantoma dispare cand soarele rasare si reapare cand se lasa intunericul.
Fata nu se mai putea intoarce in casa fiindca parintii ei nu mai erau si casa era o inchisoarea a spaimei.Atunci Laria se decise sa cerseasca , fiind prea mica sa isi ia o slujba .Se gandea in mintea ei ca probabil cuiva I se va face mila de ea si o va lua acasa .Laria se aseza la coltul unei strazi , cu hainele murdare iar ea foarte obosita se sprijini de zidul rece al cladirii din spatele ei dar nu putu dormi si s-a gandit sa inceapa sa cerseasca.Fata intindea mana ranita spre fiecare calator ,dar toti o priveau cu frica si dispret de parca ar sti ca o fantoma o urmarea si chinuia.Fata se uita des la soare si parca se ruga la el sa nu apuna.Mai spre seara o doamna imbracata in negru cu fata acoperita tot de o gluga neagra se opri langa fata .Laria se gandea ca femeia era nefericita ca si ea dar dintr-o data privirea ii zbura la soare si vazu cum ultima raza paleste si lasa cerul decat cu o roseata care in scurt timp disparu si lasa cerul intunecat.Laria se uita din nou la doamna si observa cum isi da gluga jos si sub aceasta ,fata recunoscu chipul palid si plin de sange al fantomei si ochii ei negri.De sub buzele vinetii ala fantomei s-au auzit niste cuvinte murmurate:’’Ultima ta noapte , fetit-o!’’.Laria se sperie ingrozitor si chipul ei se albi la fel ca al fantomei si incepu sa fuga dar fantoma o zgarie pa spate. Sangele curgea in siroaie dar fata continua cu greu sa mearga si deodata , langa un cimitr,se opri si cazu .Se intoarse si vazu fantoma cum venea spre ea incet,incet,pe dara de sange cu zambetul ei diabolic pe fata. Laria tresari ,se ridica si incepu sa alerge din nou. Atunci se auzi cum fantoma porneste cu putere in zbor , lasand in urma ei zgomotul vantului.Se indrepta spre fata si o apuca de glezna. O tari in cimitir si o aseza pe o movila de pamant.Laria ridica privirea, desi simtea ca va regreta.Vazu fantoma cum se baga in pamant si dispare.Laria era incredibil de bucuroasa insa deodata pamantul de sub ea se cutremura si o mana osoasa o apuca de brat si o alta mana o apuca de celalalt brat.Mainile stransera din ce in ce mai tare pana cand din bratele Lariei iesi cu putere sange si fata urla de durere si tipatul ei se auzi adanc in noapte.Fata nu stia ce o trage dar auzi un ras malefic si stiu ca fantoma o tragea si aceasta radea malefic pana cand a bagat-o pe Laria in pamant iar apoi se ridica si vazu cum spiritul fetei paraseste trupul .Un zambet de satisfactie se ivi pe chipul palid al fantomei si disparu in aer ,in cautare de noi victime.
Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa.Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele ,cum de fel, ea era o persoana bine dispusa.
Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi ,se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. . Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara ,facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator. Fata speriata s-a dus sa inchida geamul si cand l-a inchis de el s-a lipit o fata ciudata. Chipul fetei era alb ca varul iar ea radea diabolic uitandu-se drept in ochii infricosati si tulburati ai Lariei si fortand incuietoarea geamului.Laria a tipat de spaima si s-a ascuns sub patura tremurand si murmurand:’’Pleaca!’’, ‘’Pleaca!’’. Insa fata de la geam a auzit-o si a inceput sa vorbeasca pe un ton diabolic:’’Nu voi pleca!’’,’’Ha ha ha!’’. Cuvintele fetei rasunau in urechea Lariei. Dintr-o data bataile se oprira si in casa se asternu o liniste de mormant. Insa linistea trecu ca o clipa si deodata pasi se auzira urcand spre etaj. Laria stia ca fata vine dupa ea si s-a dus si si-a incuiat usa camerei. Pasii se auzeau din ce in ce mai aproape si cu fiecare pas frica din inima Lariei crestea si crestea………….. Cand pasii au ajuns in dreptul dormitorului Lariei , s-au oprit si o secunda mai incolo clanta incepu sa se miste cu multa forta. Inca o smucire a clantei……………Usa se deschide!O mana alba o impinge si scartaitul tulbura inima Lariei. Din pragul usii apare o silueta alba cu un par negru , ochi rautaciosi si zambet infiorator. Se apropie de patul Lariei si trase plapuma de pe fata impietrita de frica.Laria simtea cum mainile reci ale fetei o strangeau de gat incet , incet…….Dupa o clipa de gandire Laria se ridica iar chipul fetei era plin de sange si acum era si mai infiorator dar Laria , cuprinsa toata de un fior, a reusit sa isi adune curajul si a trecut prin fata diabolica. Atunci Laria si-a dat seama ca fata era o fantoma dar nu a stat sa vada ce se intampla si a luat-o la fuga prin holul intunecat al casei . In camerile in care intra vedea chipul groaznic al fantomei si cum intindea mana alba sa o apuce .Cand se uita in oglida fantoma o urmarea si cand sa o prinda, Laria reusea sa scape.In spatele ei parca simtea degetele fantomei reci incercand din rasputeri sa o prinda . Cand Laria a ajuns la scari,vrand sa iasa din casa,s-a impiedicat de o treapta si a cazut. Incerca sa se ridice cat mai repede ,in ciuda loviturii, dar a fost prea tarziu . Fantoma o prinse de glezna si o strangea din ce in ce mai tare. Victima urla de durere si cu ultimele puteri a incercat sa se elibereze din stransoare.Cand a ajuns la usa era incuiata iar cheile erau la etaj .Disperata, Laria a alergat spre bucatarie incercand sa ia ceva cu care sa se apere. Din sertar a luat un cutit si l-a indreptat spre fantoma..Cand fantoma a mai facut un pas fata a aruncat cutitul catre ea .Cutitul trecu prin fantoma si aceasta s-a ridicat in aer si a inceput sa rada diabolic deasupra fetei care lesinase.Dintr-o data usa se deschise si parintii Lariei au venit . Fantoma a disparut si parintii si-au gasit fata lesinata.Acestia au stropit-o cu apa iar ea si-a revenit.Laria a vrut sa spuna ce s-a intamplat dar a vazut fantoma la geam si a tacut..Laria a spus ca a avut doar un cosmar si s-a dus sa se culce desi nu a putut dormi deloc. Fantoma numai revenise.In urmatoarea zi Laria s-a dus la scoala si i-a povestit prietenei ei ce se intampla.Cele doua fete au hotarat sa se intalneaca la casa Lariei si sa alunge fantoma.Cand au ajuns s-au dus in dormitorul ei sa se joace, asteptand fantoma.Parintii Lariei dormeau inca dupa o zi grea de munca si petrecerea amicului lor.Cand orologiul batu miezul noptii rasul diabolic al fantomei se auzi din nou. Fetele erau precaute ,una statea la geam si cealalta la usa insa nimeni si nimic nu dadu semne ca ar vrea sa intre.Deodata usa sifonierului Lariei se deschise cu putere iar glasurile fetelor erau impietrite de frica.Fantoma se vazu in sifonier cu acelasi chip groaznic.Fantoma se ridica in aer si intra in prietena Lariei ,posedand-o.Laria era speriata de moarte si deodata a vazut cum chipul prietenei ei se schimba , se face palid si plin de sange iar mainile se fac albe si reci ,ca ale fantomei.Fantoma o prinse din nou de gat pe Laria iar fata , disperata,descuie usa dormitorului si alerga in baie si se incuie acolo.Un moment a fost liniste dar dupa aceea din robinet si din cada a inceput sa tasneasca sange.Laria se sperie si iesi din baie in hol unde totul parea normal. Deodata , Laria simtii cum ii curge ceva pe umar, se uita pe tavan si isi vazu prietena moarta, agatata de tavan .Sangele ei curgea pe umarul Lariei. Laria fugi in camera parintilor ei si acestia disparusera insa fantoma aparu drept in fata Lariei cu chipul ei fioros si cu ranjetul diabolic.Laria tipa dar nimeni nu o putu auzi .Fata disperata fugi la parter dar usa era incuiata iar cheile erau la parintii ei si parintii ei nu mai erau. Laria isi lua avant si sari prin geam.Bucatile ascutite o ranira si sangele i se prelingea pe haine si pe iarba. Vazuta afara din casa,Laria incepu sa fuga si fantoma o urmarea.Cand trecea pe langa felinare, acestea palpaiau si se stingeau lasand totul in intuneric.Fata inspaimantata pana in adancul sufletului,incerca sa urle,dar ceva parca o apasa pe corzile vocale si nu putea vorbi.Alerga si alerga pana cand cazu la pamant, sfasiata de puteri.Incerca sa ridice o data privirea si sa vada fantoma dar fantoma disparuse si soarele isi arata primele raze.Atunci Laria si-a dat seama ca fantoma dispare cand soarele rasare si reapare cand se lasa intunericul.
Fata nu se mai putea intoarce in casa fiindca parintii ei nu mai erau si casa era o inchisoarea a spaimei.Atunci Laria se decise sa cerseasca , fiind prea mica sa isi ia o slujba .Se gandea in mintea ei ca probabil cuiva I se va face mila de ea si o va lua acasa .Laria se aseza la coltul unei strazi , cu hainele murdare iar ea foarte obosita se sprijini de zidul rece al cladirii din spatele ei dar nu putu dormi si s-a gandit sa inceapa sa cerseasca.Fata intindea mana ranita spre fiecare calator ,dar toti o priveau cu frica si dispret de parca ar sti ca o fantoma o urmarea si chinuia.Fata se uita des la soare si parca se ruga la el sa nu apuna.Mai spre seara o doamna imbracata in negru cu fata acoperita tot de o gluga neagra se opri langa fata .Laria se gandea ca femeia era nefericita ca si ea dar dintr-o data privirea ii zbura la soare si vazu cum ultima raza paleste si lasa cerul decat cu o roseata care in scurt timp disparu si lasa cerul intunecat.Laria se uita din nou la doamna si observa cum isi da gluga jos si sub aceasta ,fata recunoscu chipul palid si plin de sange al fantomei si ochii ei negri.De sub buzele vinetii ala fantomei s-au auzit niste cuvinte murmurate:’’Ultima ta noapte , fetit-o!’’.Laria se sperie ingrozitor si chipul ei se albi la fel ca al fantomei si incepu sa fuga dar fantoma o zgarie pa spate. Sangele curgea in siroaie dar fata continua cu greu sa mearga si deodata , langa un cimitr,se opri si cazu .Se intoarse si vazu fantoma cum venea spre ea incet,incet,pe dara de sange cu zambetul ei diabolic pe fata. Laria tresari ,se ridica si incepu sa alerge din nou. Atunci se auzi cum fantoma porneste cu putere in zbor , lasand in urma ei zgomotul vantului.Se indrepta spre fata si o apuca de glezna. O tari in cimitir si o aseza pe o movila de pamant.Laria ridica privirea, desi simtea ca va regreta.Vazu fantoma cum se baga in pamant si dispare.Laria era incredibil de bucuroasa insa deodata pamantul de sub ea se cutremura si o mana osoasa o apuca de brat si o alta mana o apuca de celalalt brat.Mainile stransera din ce in ce mai tare pana cand din bratele Lariei iesi cu putere sange si fata urla de durere si tipatul ei se auzi adanc in noapte.Fata nu stia ce o trage dar auzi un ras malefic si stiu ca fantoma o tragea si aceasta radea malefic pana cand a bagat-o pe Laria in pamant iar apoi se ridica si vazu cum spiritul fetei paraseste trupul .Un zambet de satisfactie se ivi pe chipul palid al fantomei si disparu in aer ,in cautare de noi victime.
Fetitza demonilor
A fost odata o fata superba cu chip de papusa cu bucle blonde cu ochi albastrii.
Singurul ei defect era faptul ca vorbea singura.Anii au trecut si fata a implinit 16 ani.Mutata
la o noua scoala a realizat ca nu avea nici un prieten,toti colegii considerand-o nebuna
"Uitati-o pe ciudata!"urlau ei in cor privind spre fetita blonda care statea in spatele clasei cu
mainile la urechi si cu pleoapele stranse,soptind necontenit de parca ar f-i vorbit cu ci-neva.
Intr-o zi,iesind de la scoala,fata dadu cu ochii de un baiat inalt,cu parul negru si lung,
care-i era coleg de clasa.Se opropie de el si il privi cu ochii mari,inocenti,timp de cateva clipe.
Acesta ii raspunse cu o privire plictisita,impresionat totusi de inocenta ei, intorcandu-se spre
priteneii lui care i se adresara fetei:"La ce dracu te holbezi,ciudato?!".Atunci ea se inoarse si ple-
ca.
Urmatoarea zi cei doi se intalnira iar dupa scoala si dupa ce-l privi intens fata ii dadu
baiatului un biletel si pleca.Ajuns acasa acesta il desfacu si citi:"Te plac,caci chipul tau il vad
in luna si in stele."
In ziua ce urma cei doi se intalnira din nou si ea apropiindu-se il privi din nou si apoi il
saruta.Acesta o impinse si ii spuse:"Daca vrei ne putem vedea deseara,sa mergem la o plimbare."
Fata aproba din cap si o lua spre casa.
In seara aceea se intalnira unde isi promisesera si dupa ce il saruta ea ii sopti:"As vrea
sa te duc intr-un loc placut",si luandu-l de mana il duse la marginea orasului intr-un cimitir
vechi,uitat de lume, in care iedera se raspandise ca o plapuma pe mormintele roase de vre-
me , si copacii schimonositi isi inaltasera boltele de verdeata imprastiind umbre pe micul re-
gat al mortilor.
"Asta numeste ea loc placut?"se gandi baiatul privind-o dezaprobator.Isi petrecura sea-
ra impreuna asezati pe o bancuta ruginita, mangaindu-se bland si sarutandu-se dulce in lu-
mina lunii pline:"Sa Imi promiti ca ai sa-mi fi alaturi, sa-mi promiti ca ai sa ma iubesti,ca n-ai
sa uiti de mine niciodata."
Apoi e incepu sa sopteasca din nou, sub privirile incremenite ale baiatului uitandu-se
neincetat spre luna,clipind cu ochii ei mari si limpezi."De ce vorbesti singura?".o intreba el in-tr
un tarziu,si ea raspunse:"Eu pot vorbi cu demonii,ei imi spun lucruri frumoase si ii aud de ani in-
tregi".
In dimineata urmatoare baiatul le povesti colegilor sai ce patise in seara precedenta si
acestia incepura sa il ia peste picior,razand de fata cu bucle blonde.Dupa scoala acesta o
opri si ii spuse:"Imi pare rau,dar nu putem fi impreuna, esti prea ciudata pentru mine."
Din pchii ei incepura sa curga siroaie de lacrimi si aceasta ii raspunse:"Na-i sa uiti de mine."
Apoi ii intoarse spatele si pleca,insotita de injuraturile si cuvintele de batjocura ale celorlalti
colegi.
In ziua ce urma copiii aflara ca fetita cu parul bucalat a fost gasita spanzurata de un copac
batran, in cimitirul vechi de la marginea orasului.Se pare ca aceasta nu lasase nici un semn prin
care sa-si fi motivat fapta, insa baiatul simti un nod in gat recunoscandu-si vinovatia,:"Era nebuna"
,ii spuneau unii prieteni ,batandu-l cu palma pe umar.
In noptile ce urmara cosmaruri negre incepura sa bantuie somnul baiatului.O visa pe gingasa
fetita spanzurata de copac cu fata scaldata intro paloare cadaverica cei ingheta sangele in vine,
ea ii soptea necontenit,cu ochii innecati in lacrimi:"N-ai sa uiti de mine niciodata!"
Incepuse sa-i fie groaza sa mai doarma,scrasnind din dinti de fiecare data cand trebuia sa stinga
lumina.Intr-o noapte,trezit din acelasi cosmar ce il scaldase in sudori fierbinti ,baiatul privi spre fereastra.
Fiori reci de groaza ii cuprinsera sira spinarii cand vazu o silueta intunecata ,care se lasa usor la podea
ca in lumina lunii sa-i recunoasca fata.In ochii ei mari se citea haosul ,ura si disperarea:"N-ai sa uiti
de mine niciodata!".El inchise ochii si se ghemuii sub plapuma insa nu vedea nimic,soaptele nu-i
dara pace pana in zorii zilei.Incepuse sa dispere,auzind mereu ,mereu aceleasi vorbe,mintea sa nu se
mai putea concentra la nimic,astfel ca intrun tarziu incepu sasi sopteasca de unul singur ,vorbe ciudate
nestiute,neintelese de nimeni.Cand ajungea acasa o vedea in oglinzi si o auzea soptind rar.Alteori simtea
o mana pe umar si cateodata simtea niste buze reci atingandu-le pe ale sale.Parintii incepusera sasi
faca griji pentru el,vorbea adesea singur, si acum nu mai avea nici un prieten fiindca toti il considerau
un ciudat.
Intr-o noapte, incepu sa auda zgarieturi pe pereti si cand aprinse lumina ,gasi un mesaj scris pe pere-
te:"Acum ma topesc in flacarile iadului pe vecie, din vina ta,n-ai sa ma uiti niciodata!"
El incepu sa piarda notiunea timpului, si intro zi un cetatean descoperi un baiat spanzurat de un
copac batran,din cimitirul vechi de la marginea orasului.Pe mana sa era incrustat cu un cui:"N-am
sa te uit niciodata!".
Uneori,pe o bancuta ruginita din vechiul cimitir stau doi copii sarutandu-se sub lumina lunii
Singurul ei defect era faptul ca vorbea singura.Anii au trecut si fata a implinit 16 ani.Mutata
la o noua scoala a realizat ca nu avea nici un prieten,toti colegii considerand-o nebuna
"Uitati-o pe ciudata!"urlau ei in cor privind spre fetita blonda care statea in spatele clasei cu
mainile la urechi si cu pleoapele stranse,soptind necontenit de parca ar f-i vorbit cu ci-neva.
Intr-o zi,iesind de la scoala,fata dadu cu ochii de un baiat inalt,cu parul negru si lung,
care-i era coleg de clasa.Se opropie de el si il privi cu ochii mari,inocenti,timp de cateva clipe.
Acesta ii raspunse cu o privire plictisita,impresionat totusi de inocenta ei, intorcandu-se spre
priteneii lui care i se adresara fetei:"La ce dracu te holbezi,ciudato?!".Atunci ea se inoarse si ple-
ca.
Urmatoarea zi cei doi se intalnira iar dupa scoala si dupa ce-l privi intens fata ii dadu
baiatului un biletel si pleca.Ajuns acasa acesta il desfacu si citi:"Te plac,caci chipul tau il vad
in luna si in stele."
In ziua ce urma cei doi se intalnira din nou si ea apropiindu-se il privi din nou si apoi il
saruta.Acesta o impinse si ii spuse:"Daca vrei ne putem vedea deseara,sa mergem la o plimbare."
Fata aproba din cap si o lua spre casa.
In seara aceea se intalnira unde isi promisesera si dupa ce il saruta ea ii sopti:"As vrea
sa te duc intr-un loc placut",si luandu-l de mana il duse la marginea orasului intr-un cimitir
vechi,uitat de lume, in care iedera se raspandise ca o plapuma pe mormintele roase de vre-
me , si copacii schimonositi isi inaltasera boltele de verdeata imprastiind umbre pe micul re-
gat al mortilor.
"Asta numeste ea loc placut?"se gandi baiatul privind-o dezaprobator.Isi petrecura sea-
ra impreuna asezati pe o bancuta ruginita, mangaindu-se bland si sarutandu-se dulce in lu-
mina lunii pline:"Sa Imi promiti ca ai sa-mi fi alaturi, sa-mi promiti ca ai sa ma iubesti,ca n-ai
sa uiti de mine niciodata."
Apoi e incepu sa sopteasca din nou, sub privirile incremenite ale baiatului uitandu-se
neincetat spre luna,clipind cu ochii ei mari si limpezi."De ce vorbesti singura?".o intreba el in-tr
un tarziu,si ea raspunse:"Eu pot vorbi cu demonii,ei imi spun lucruri frumoase si ii aud de ani in-
tregi".
In dimineata urmatoare baiatul le povesti colegilor sai ce patise in seara precedenta si
acestia incepura sa il ia peste picior,razand de fata cu bucle blonde.Dupa scoala acesta o
opri si ii spuse:"Imi pare rau,dar nu putem fi impreuna, esti prea ciudata pentru mine."
Din pchii ei incepura sa curga siroaie de lacrimi si aceasta ii raspunse:"Na-i sa uiti de mine."
Apoi ii intoarse spatele si pleca,insotita de injuraturile si cuvintele de batjocura ale celorlalti
colegi.
In ziua ce urma copiii aflara ca fetita cu parul bucalat a fost gasita spanzurata de un copac
batran, in cimitirul vechi de la marginea orasului.Se pare ca aceasta nu lasase nici un semn prin
care sa-si fi motivat fapta, insa baiatul simti un nod in gat recunoscandu-si vinovatia,:"Era nebuna"
,ii spuneau unii prieteni ,batandu-l cu palma pe umar.
In noptile ce urmara cosmaruri negre incepura sa bantuie somnul baiatului.O visa pe gingasa
fetita spanzurata de copac cu fata scaldata intro paloare cadaverica cei ingheta sangele in vine,
ea ii soptea necontenit,cu ochii innecati in lacrimi:"N-ai sa uiti de mine niciodata!"
Incepuse sa-i fie groaza sa mai doarma,scrasnind din dinti de fiecare data cand trebuia sa stinga
lumina.Intr-o noapte,trezit din acelasi cosmar ce il scaldase in sudori fierbinti ,baiatul privi spre fereastra.
Fiori reci de groaza ii cuprinsera sira spinarii cand vazu o silueta intunecata ,care se lasa usor la podea
ca in lumina lunii sa-i recunoasca fata.In ochii ei mari se citea haosul ,ura si disperarea:"N-ai sa uiti
de mine niciodata!".El inchise ochii si se ghemuii sub plapuma insa nu vedea nimic,soaptele nu-i
dara pace pana in zorii zilei.Incepuse sa dispere,auzind mereu ,mereu aceleasi vorbe,mintea sa nu se
mai putea concentra la nimic,astfel ca intrun tarziu incepu sasi sopteasca de unul singur ,vorbe ciudate
nestiute,neintelese de nimeni.Cand ajungea acasa o vedea in oglinzi si o auzea soptind rar.Alteori simtea
o mana pe umar si cateodata simtea niste buze reci atingandu-le pe ale sale.Parintii incepusera sasi
faca griji pentru el,vorbea adesea singur, si acum nu mai avea nici un prieten fiindca toti il considerau
un ciudat.
Intr-o noapte, incepu sa auda zgarieturi pe pereti si cand aprinse lumina ,gasi un mesaj scris pe pere-
te:"Acum ma topesc in flacarile iadului pe vecie, din vina ta,n-ai sa ma uiti niciodata!"
El incepu sa piarda notiunea timpului, si intro zi un cetatean descoperi un baiat spanzurat de un
copac batran,din cimitirul vechi de la marginea orasului.Pe mana sa era incrustat cu un cui:"N-am
sa te uit niciodata!".
Uneori,pe o bancuta ruginita din vechiul cimitir stau doi copii sarutandu-se sub lumina lunii
Mireasa moarta
ijte tineri dornici sa descopere lucruri macabre si iesite din comun pleaca intr`o seara
intr`o padure prin care nimeni nu avea curaj sa treaca noaptea.Erau 3 baieti si 2 fete.
Inainte sa intre in padure,au lasat masina la marginea padurii si au continuat sa mearga
p jos.Si mergand p autostrada 30 de secunde una din fete priveste`n spate si numai vede
marginea padurii.Nu`i afecteaza cu nimic si continua sa mearga.Dupa un timp au gasit o
poteca prin padure pe care au decis sa mearga speand sa gaseasca ceva din ce cautau ei.
Pentru ei era doar o sursa de adrenalina.Mergand ei pe poteca si vazand ca nu dau de nimic
s`au oprit sa ia o pauza sa`si traga rasuflarea.Un baiat si`a scot frumos o tigare de marijuana ,
si a inceput sa traga impreuna cu inca o fata.Ceilalti au plecat mai departe ,iar cei doi au ramas
in urma sa`si termine tigara.Dupa ce au terminat au plecat si ei dupa prietenii lor,dar pe partea
stanga a drumului era o fata pitita cu mainile pe cap imbracata intr`o rochie de mireasa rupta
plangand.Cei doi crezand ca au halucinatii fiindca erau drogati ,au inceput sa rada .Atunci
fata s`a intors spre ei avea gura deschisa si era plina de sange.In fata ei era un baiat intins p spate
plin de sange si in piept avea o gaura imensa.In mana fetei era inima baiatului plina de sange.
A sarit asupra celor doi care o priveau razand nedandusi seama ca ce vad e real.Le`a facut felu` si
lor cum i`a facut celui caruia ii loase inima.Cei 3 au vazut ca cei 2 care au ramas in urma nu ii
ajung din urma si s`au intors dupa ei.Ajungand in locul in care cei doi ramasesera,fata care mai
ramasese a privit usor spre creanga deasupra ei fiindca observase picaturi de sange p umar si si`a
vazut prietena spanzurata ,plina de sange si cu inima luata.Incremenita si indepartandu`se incet
de copac le`a aratat celor 2 ce vazuse.Iar unul dintre ei s`a apropiat mai mult de copac.Privind spre
cadavrul prietenei lui a zarit mai sus p o creanga acea mireasa cu rochia rupta si plina de sange.
Aceasta s`a napustit asupra lui luandu`i si lui inima.Cei care au ramas au luat`o la fuga si luand`o pe
drumuri diferite acestia s`au despartit.Baiatul a obosit dupa cateva minute si s`a oprit privind in spate
si s`a pomenit cu un cutit de nicaieri nimerindu`l direct in inima.Fata care mai ramasese a continuat
sa fuga pana a ajuns la masina.Aceasta a urcat in masina a dat sa porneasca masina ,dar dintr`o data
s`a propulsat pe parbriz mireasa plina de sange,iar fata a facut infarct si a murit.Mai departe nimeni
nu stie ce s`a intamplat.
intr`o padure prin care nimeni nu avea curaj sa treaca noaptea.Erau 3 baieti si 2 fete.
Inainte sa intre in padure,au lasat masina la marginea padurii si au continuat sa mearga
p jos.Si mergand p autostrada 30 de secunde una din fete priveste`n spate si numai vede
marginea padurii.Nu`i afecteaza cu nimic si continua sa mearga.Dupa un timp au gasit o
poteca prin padure pe care au decis sa mearga speand sa gaseasca ceva din ce cautau ei.
Pentru ei era doar o sursa de adrenalina.Mergand ei pe poteca si vazand ca nu dau de nimic
s`au oprit sa ia o pauza sa`si traga rasuflarea.Un baiat si`a scot frumos o tigare de marijuana ,
si a inceput sa traga impreuna cu inca o fata.Ceilalti au plecat mai departe ,iar cei doi au ramas
in urma sa`si termine tigara.Dupa ce au terminat au plecat si ei dupa prietenii lor,dar pe partea
stanga a drumului era o fata pitita cu mainile pe cap imbracata intr`o rochie de mireasa rupta
plangand.Cei doi crezand ca au halucinatii fiindca erau drogati ,au inceput sa rada .Atunci
fata s`a intors spre ei avea gura deschisa si era plina de sange.In fata ei era un baiat intins p spate
plin de sange si in piept avea o gaura imensa.In mana fetei era inima baiatului plina de sange.
A sarit asupra celor doi care o priveau razand nedandusi seama ca ce vad e real.Le`a facut felu` si
lor cum i`a facut celui caruia ii loase inima.Cei 3 au vazut ca cei 2 care au ramas in urma nu ii
ajung din urma si s`au intors dupa ei.Ajungand in locul in care cei doi ramasesera,fata care mai
ramasese a privit usor spre creanga deasupra ei fiindca observase picaturi de sange p umar si si`a
vazut prietena spanzurata ,plina de sange si cu inima luata.Incremenita si indepartandu`se incet
de copac le`a aratat celor 2 ce vazuse.Iar unul dintre ei s`a apropiat mai mult de copac.Privind spre
cadavrul prietenei lui a zarit mai sus p o creanga acea mireasa cu rochia rupta si plina de sange.
Aceasta s`a napustit asupra lui luandu`i si lui inima.Cei care au ramas au luat`o la fuga si luand`o pe
drumuri diferite acestia s`au despartit.Baiatul a obosit dupa cateva minute si s`a oprit privind in spate
si s`a pomenit cu un cutit de nicaieri nimerindu`l direct in inima.Fata care mai ramasese a continuat
sa fuga pana a ajuns la masina.Aceasta a urcat in masina a dat sa porneasca masina ,dar dintr`o data
s`a propulsat pe parbriz mireasa plina de sange,iar fata a facut infarct si a murit.Mai departe nimeni
nu stie ce s`a intamplat.
Blestemul lui Rose
si cocarjita.In spatele casei avea o gradina in care isi plantase flori de toate felurile,pomi fructiferi si vita de vie si se chinuise sa o
ingrijeasca cat mai bine,pana cand ajunsese asemeni unui colt de rai.Cu timpul insa,copii au inceput sa-i sara gardurile si
sa ii fure flori din gradina,sa calce iarba ori sa faca alte stricaciuni,calcand fara mila pe munca batranei;aceasta iesea adesea la geam si striga dupa ei,amenintandu-i ca au sa regrete.
Intr-o zi,doi copii din satucul apropiat au plecat in padure spre casa batranei si nu s-au mai intors.Revoltati satenii au
dat buzna in casa acesteia ,considerand-o vinovata.Negasind nici urma de trupurile copiilor,au acuzat-o de vrajitorie si au hotarat sa o duca la spanzuratoare.In drum spre mijlocul satului,localnicii aruncau cu pietre,cu carbuni si chiar cu apa cloco-
tita asupra batranei,ocarand-o si spurcandu-i numele.La ultima rasuflare,batrana a aruncat un blestem asupra satucului,spunand ca oricine va indraznii sa-i incalce proprietatea va fi urmarit de o legiune de draci care il vor arunca in flacarile sfasietoare ale iadului.Au inmormantat-o chiar in gradina casei ei,mormantul fiind inconjurat de parfumul florilor sale minunate.Satucul blestemat a devenit orasul in care locuim acum,si se spune ca cei ce au indraznit sa ajunga la casa ei,nu s-au mai intors.
Cele doua prietene o privira incremenite."Haide,nu e decat o casa veche,o sa fie o zi ca-n filmele de groaza,si sa vedeti cand le vom povesti celorlalti.Trebuie sa mergem!! ...Nu-mi spuneti ca va e frica"."Sigur ca nu!"tipara celelalte in cor .:"Pai atunci ce mai asteptam?",intreba ea,facandu-le semn spre padure.Astfel cele trei fete au plecat in padure in cautarei vechii case.
La un moment dat ,crengile copacilor au inceput sa se indeseasca ,buruienile sa devina tot mai dese si tufele cu ramuri de spini sa le zgarie bratele si picioarele.Muschiul verde se intindea pretutindeni ,padura devenind din ce in ce mai salbatica si mai intunecoasa.
Intr-un tarziu, in spatele unui gard inalt de tepuse,dadura peste o casuta veche ,de caramida,acoperita de iedera.Pe prispa era asezat un balansoar vechi invelit de panze de paianjen,care se clatina usor.Spre surprinderea lor,gradina era plina de flori,bine ingrijite, si in mijlocul lor se afla un mormant impunator ,pe care era gravat cu litere gotice:Aici odihneste Rose Adamison(1852-1927);mai jos, era un semn ciudat,pe care fetele nu il recunoscura.
"Deci,cine are curajul sa intre prima inauntru?Emilie ,esti invitata noastra!","Nu multumesc,prefer sa raman aici"."Haide,nu fi fraera,n-ai nimic de pierdut,numai o privire.".."In regula",raspunse Emilie dupa un timp,"numai o privire".Deschisera usa cu un scartait surd si Emilie se strecura inauntru,cu inima cat un purice.In cateva secunde,cele doua o impinsera inainte si inchisera usa,hohotind de ras.
"Va implor dati-mi drumul!!"tipa ea cu vocea tremuratoare,plangand in hohote,inima ei batea cu putere si frica o patrunsese pana in maduva oaselor.Urletele ei au continuat timp de cateva minute ,insosite de rasetele zgomotoase ale prietenlor de afara.Cand realizara ca nu se mai aude nimic,ele hotarara sa-i de drumul.Nu apucara sa puna din nou mana pe clanta, cand la geamul etajului superior,se ivi o femeie in varsta, imbracata intr-o rochie neagra de moda veche.Aceasta isi pironi privirea asupra lor pentru cateva secunde,dupa care disparu ca un fum negru.Fetele o luara la fuga,uitand de prietena lor
si nu se oprira pana ce nu ajunsera in oras.
Urmatoarea zi insa,aflara ca prietena lor nu se intorsese acasa.Hotarara sa nu povesteasca nimanui cele intamplate in padure,argumentand ca Emilie nu sa intalnise cu ele cu o zi inainte.Erau insa coplesite de vina,stiau bine cat gresisera fata de ea.
Le aparea in vise deseori,asa cum ramasese ultima data,impietrita de groaza ,plangand pierduta,soptindu-le din intuneric:"Au sa vina dupa voi,nimeni nu scapa de blestemul lui Rose."
Intr-o dimineata una din ele o suna pe cealalta plangand.Aceasta ii spuse ca incepuse sa ii cada parul.In ziua urmatoare,ea fu sunata la randul ei,pentru a afla ca celeilalte ii cadeau dintii.Cele doua fete incepura apoi sa vomite si sa se simta din ce in ce mai rau.Apoi uneia incepura sa ii cada unghiile,celeilalte i se rupsera trei oase.Se priveau in oglinda ,observand ingrozite ca in loc de chipul lor vedeau chipul lui Emilie,o fata buna,o veche prietena,o fiinta inocenta.
Urmatoarea noapte,doi parinti isi descoperira fiica inecata in cada plina cu apa clocotita,in timp ce alti doi parinti isi
descoperira copila arsa de vie in podul casei pe un maldar de paie.
Deci sfatul meu suna cat se poate de prietenos:Nu cauta sa aflii secrete demult ingropate,caci legiunile de draci au sa-ti gaseasca urma si au sa aiba grija sa razbune sufletele pierdute pe care le-ai nedreptatit! ,asta daca nu vrei sa te alaturi mie,si sa traiesti cu un sentiment continuu ca noaptea simti rasuflarea cuiva in ceafa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)